F22 ,locuiesc împreună cu mama mea iar aseară ne-am certat din nou ,urmând bineînțeles ca eu să rămân cu o stare rea și să mă simt vinovată că am ridicat tonul la ea .Mama este foarte fricoasa și nu prea se descurca sa rezolve mai nimic,eu ajutând la rezolvarea problemelor de adult de la vârsta de 8 ani,când am rămas cu ea. Începând de la locul de munca pe care nu l-a schimbat niciodată și unde șefii se comporta groaznic cu ea degeaba însă ea nu a vrut niciodată să îl schimbe,de frica probabil.Cand trebuie să meargă undeva unde are contact cu oamenii ,se blochează,nu mai știe să răspundă,daca scoate câteva cuvinte cu o voce de copil ,făcând totul foarte penibil și dubios. Încă de mică pot spune că m-a traumatizat asta,de când venea la școală (beata de cele mai multe ori,singurul mod in care putea purta o conversație),și mă făcea de râs.Fiecare zi era o provocare,stăteam cu stres că poate vine iar beată în școală. Când aveam probleme se lua tot de mine că de ce ii fac probleme cu oamenii,deși de multe ori eu îmi luam bătaie fara nicio vină . Pentru ea nu conta sa fiu eu bine,ci sa nu deranjăm oamenii,ca sa fie ei bine. Suna ciudat ,nu? Când încerc să o încurajez să rezolve din probleme singură,se blochează,se uită la mine urât,se enerveaza,spune că nu poate și nu are ce să facă,apoi da vina pe mine că sunt prea nervoasă ,că nu e normal și să las lucrurile așa. Nu mai am răbdare cu ea deloc,am impresia că are o problema destul de grava(nu vrea să meargă la psiholog). Așteaptă mereu să vorbesc și să rezolv eu toate problemele,ea se transforma într-un copil cu voce și ochi de copil de fiecare dată când mergem la primărie (dau un ex :ultima data am fost cu ceva acte și în timp ce așteptam pe scaune,mama a intrebat-o pe femeia respectiva același lucru pe care l-am întrebat eu cu 1 minut in urma,doar că așa cu o voce de copil și gesturi de copil mic,iar femeia aia se uită foarte ciudat la noi). Acasă mama se comporta normal cu mine,doar cu străinii face așa. Nu are logică. Acum e o alta situație: Avem probleme cu vecinul de sus încă de când ne-am mutat aici. De data asta este vorba despre faptul că tavanul nostru din baie a mucegăit și a apărut și o pata maronie ceea ce înseamnă că el are scurgeri undeva in baie . I-am atras atenția acum câteva luni vecinului,însă ca de obicei m-a luat în râs,și mi-a vorbit urât. I-am spus mamei sa chemăm pe cineva de la administrație sa vadă și să facem ceva,mama s- a făcut că ploua,Ba mai mult ,mi-a zis că sa nu îl mai deranjez pe vecin că și așa e nebun și să stam așa că nu are ce să facă ea. M-am enervat atât de tare pe ea încât nici eu nu am mai luat nicio măsură,am lăsat așa, bineînțeles că ea nu a făcut nimic iar mucegaiul s-a întins,pata maronie a crescut ,iar tavanul a crăpat un pic . Aseară am avut efectiv o criza de nervi(m-a îmbolnăvit cu nervii ),și am tipat la ea că nu e normala la cap ,că ce așteaptă,sa ne cada tavanul in cap,etc. S-a blocat iar, tremura ,nu știa ce să spună,mi-a zis iar sa îl las in pace pe vecin că ea nu are ce să facă. După care a tăcut,nu a mai zis nimic ca de obicei,blank. Urăsc să mă cert cu ea,dar mă disperă efectiv. Așa m-a crescut și pe mine in frică,deși eu sunt diferită de ea ,m-a îmbolnăvit,nu mă lasă să fiu eu, să trăim normal,peste tot pe unde mergem mă face de râs și încep să cred că ori e intenționat ori chiar e bolnava psihic. Întrebarea e: ați mai auzit/văzut așa ceva? Că eu nu mai știu cum să reacționez. Îmi puteți scrie și in pv. Mulțumesc!

Hello! Ce jucarii sexuale folositi, pentru satisfacerea voastra, de care va pare rau ca nu le-ai cumparat mai devreme?😁 Nu am decat una si doresc sa diversific. Multumesc!

Ce sfaturi sau vorbe spuse de psihologul/oameni dragi v au intrat în minte sau au avut un impact asupra voastră?

Incep eu. Psihiatra mea când i am zis că lăsăm oamenii să ne distrugă mi a zis că nu oamenii ne distrug ci noi le permitem sa o facă.

Salutare, grup! Doresc sa iau cursuri online de dictie si as vrea sa vad daca a facut cineva asta, cu cine, cum a decurs si care a fost costul aproximativ. Va multumesc frumos!

Bună! A colaborat cineva cu Ichim Ionela pe partea de fitness și plan alimentar? Am văzut ca are niște rezultate wow și sunt foarte curioasă dacă e totul ok. Mulțumesc muuult!

Imi doresc sa ma rup complet de tatal meu si de familia lui, asa ca vreau sa imi schimb legal numele de familie. Nu doresc ca numele meu sa fie asociat cu el vreodata.

A mai incercat cineva aici asa ceva, sau cunoaste pe cineva? Am inteles ca ar fi mai usor sa pastrezi numele mamei, dar mama mea a renuntat la numele ei cand s-a casatorit. Realistic vorbind, ce sanse am?

Buna, am nevoie de un sfat! Nu stiu cum sa inteleg ce tocmai s-a intamplat. Sunt ravasita, ma simt tradata si nu stiu ce sa fac... folosesc un throwaway din rusine...

Eu si logodnicul meu, ambii 30+, suntem (eram?) impreuna de un an de zile. Eu sunt prima lui iubita, daca are vreo importanta.

Am ramas insarcinata dintr-un accident si recunosc ca e vina mea ca m-am incapatanat sa iau pastila de a doua zi, crezand ca trecusem de ovulatie. Am pierdut sarcina cu putin timp inainte sa intru in trimestrul 2. Au existat niste complicatii si inca nu mi-am revenit pe deplin, dar logodnicul meu a avut grija exemplara de mine. La fel cum a facut-o pe tot parcursul relatiei.

Faza e ca astazi, cu o saptamana inainte sa ne cumparam un apartament impreuna, el m-a anuntat ca nu stie daca mai poate continua relatia cu mine si ca este confuz, ingrijorat si se simte vinovat pentru pierderea sarcinii.

Am simtit ca mi-a picat cerul in cap. Acum o ora a plecat. Mi-a zis doar ca si-a inchiriat un apartament pentru o saptamana. Eu sunt distrusa, sunt singura in apartament si simt ca si-a batut joc de mine. Mereu l-am incurajat sa comunicam deschis si sa fim o echipa. Mereu l-am ascultat si nu inteleg deloc reactia lui. Amandoi facem terapie individuala si toate conflictele avute le-am solutionat mereu fara jigniri sau drame.

Nu stiu ce sa fac, ma simt foarte singura in momentul asta si am nevoie de un sfat.

! M-am exprimat prost mai sus. NU am luat pastila... din prostie si aroganta ca am ciclu regulat si deci stiu cand imi vine... si am crezut ca nu mi se intampla din prima. Mi-am invatat lectia. Amandoi ne-am asumat de dinainte ca daca e sa se intample sa raman insarcinata ne implicam in totalitate

Nu vorbesc despre bărbați, mi se pare normal să fim toți oameni, să comunicăm, să învățăm unii despre alții și să vedem și perspective pe care noi nu le avem personal.

Vorbesc despre bizoni. Despre acele personaje care la orice postare din tema "nu m-am simțit în siguranță" răspund cu: "da cum erai îmbrăcată?" "Da' ce dacă s-a uitat la tine, ce ți-a făcut?" "Și ce dacă se uită, e ilegal?" "Nu poți mulțumi femeile, ba nu te uiți unde trebuie, ba te uiți prea mult, ba prea puțin"

Vorbesc despre acele personaje care la postările din tema "relationship advice" comentează cu: "dau mereu dreptate bărbatului că femeile mereu mint" "dacă nu îi dai destul sex normal că te înșală".

Și așa mai departe.

Aproape la orice postare pe care am văzut-o care nu este despre menstruație, că e câh și pe alea nu le deschid bizonii, e cel puțin unul în comentarii spunând ceva scârbos. Într-adevăr, sunt downvoted, dar nu e ca și cum asta i-ar afecta cu ceva.

În opinia mea astfel de persoane nu au ce căuta și nu trebuie agreate doar de dragul de a fi toleranți cu toată lumea.

Poate sunt moderatori prea puțini și postări prea multe și nu fac față, dar nu le-ar fi și lor treaba mai ușoară dacă ar bana asemenea personaje?

mereu mi s-a parut tare ciudata chestia asta

initial cuplurile se aseaza impreuna dupa care femeile se duc intr-un colt al mesei si barbatii in altul, femeile nu prea se baga in discuțiile bărbaților si nici barbatii in discutiile femeilor

iar discutii comune intre toti nu prea sunt

oare asa e si la voi? in general se intampla ca femeile sa nu aiba ce vorbi cu barbatii, si nici barbatii cu femeile?

eu înțeleg ca uneori discutiile intre femei sunt si de par, unghii, haine, etc iar barbatii nu au ce sa vorbeasca despre asta .. dar totusi cred ca s-ar gasi chestii comune, adica mie una imi place sa vb si despre politica, si despre investitii, si despre orice

mi se pare ca mai degraba din partea barbatilor vine asta.. ca nu au ce vb cu femeile, dar nici femeile nu se baga in discutii mai serioase

mi se pare ciudat pentru ca ma intreb acasa in cuplu cum sunt? voi nu vorbiti despre orice in cuplu? noi dezbatem si politica si religie si crypto, si absolut orice

Buna ziua, fetelor

Am și eu ... un rant asa. Mai mult o nevoie de a înțelege ce naiba facem ca societate și încotro ne îndreptăm. De ce avem duble standarde, ce e moral sau imoral, d-astea.

Ce părere aveți despre diferența de vârstă dintre un el, 60 de ani si o ea, 26 de ani? --- în contextul în care aceștia au conceput un copilaș.

Unde tragem linie, unde e grooming, unde e libera alegere? Cât e iubire/atracție și cât e manipulare? Cât e dragoste și cat e imoralitate?

Iar dacă părinții fetei, fata și partenerul sunt persoane publice, oare trecem by default ca normalitate pentru ca na, au dreptul la viata privata? Sau putem dezbate subiectul (subiectul, nu subiectii) ca fiind unul de interes general generat de acest context? Sau nu discutam pentru ca nu e frumos?

Pe de alta parte, dacă era vorba de Gigel și Gigica, sat Gigeni, probabil tot internetul sarea spunând cum fata de 24 de ani a fost abuzata sau groomed și cum avem nevoie de educație. Ceea ce complet adevărat, avem nevoie.

Dar daca e vorba de oameni intelectuali, nu mai e grooming ... ?

Buna fetele, ieri am aflat ca embrionul meu nu mai creste, nu am apucat sa i aud nici bataile inimii. Beta era in scadere, ajunsese la un maxim de 20k. Eu mai am o sarcina biochimica in antecedente. Stiu ca sotul are ceva probleme de calitate sperma, urmeaza sa faca si operatie de varicocel. Cauzele pot sa fie multiple din ce stiu, profilulde trombofilie nu mi a iesit decat cu MHTFR heterozigot pt care iau metilfolat. Acum nu stiu cat sa astept sa se elimine ea sau sa ma duc la aspiratie. Pastilele am inteles ca sunt mult mai nasoale, ai risc sa nu se elimine complet, doze mari de hormoni. Care ati trecut prin asta, la cat timp ati facut chiuretajul? Ati dus produsul de conceptie la analize?

Am început și eu sa ma uit după niște verighete și după ce am întrat pe câteva site-uri am fost uimita, like preturi de la 5000 lei în sus. Mi se pare foarte foarte mult.

Cât au costat verighetele voastre? De la ce magazin le-ați cumpărat?

Sunt curioasă, care sunt experiențele voastre cu măștile faciale? În general, vă ajută la ceva?

Ce părere aveți de cele din dm (tip șervețel)?✨

(Postarea anterioară a fost ștearsă).

Salut

In ultima vreme nu imi da pace un gand si as vrea macar sa vad niste opinii din partea fetelor, acesta fiind vorba despre dorinta de a avea o relatie si gandul ca acest lucru nu o sa se intample.

Sunt baiat, 25 de ani impliniti "recent", nu prea am avut pana la varsta asta o relatie serioasa, doar o mica relatie la distanta, si pe langa aceasta, nu am iesit la niciun date, deci experienta mea este aprope de zero. Nu cred ca ajuta si faptul ca sunt o persoana mai introvertita sau chiar singuratica as putea spune, nu am prieteni( am oameni cu care vorbesc online si pentru mine e deajuns sa imi incarc bateria sociala) si desi as zice ca macar am ceva social skills, imi este greu sa initiez.

Hobbiurile mele principale sunt animeurile, gaming si youtube. Mai am momente cand pentru o perioada gasesc sau sunt interesat sa invat ceva nou, precum sahul, dar in general ma introc la cele mentionate mai sus. Am incercat sa mai imi gasesc alte activitati dar nu prea am reusit.

Am incercat si dating apps dar nu am avut succes deloc. Am incercat sa ies din zona de confort , sa socializez mai mult si sa incerc sa ies cand sunt invitat in oras, in grup, dar simt ca mai mult ma fortez si long term nu o sa pot sa fac asta.

Simt ca este foarte greu, ma gandesc ca o fata nu ar fi interesata de un baiat ca mine. Ma gandesc care sunt sansele sa intalnesc pe cineva de care sa fiu atras, sa fie si ea atrasa de mine, sa avem valori in comun si niste hobbiuri. Unde as putea intalni o persoana cu care sa rezonez?

Nu pot sa mint ca lucrul acesta ma afecteaza foarte mult. Mereu mi-am dorit sa gasesc pe cineva cu care sa rezonez, sa iubesc si sa fiu iubit. Dar simt ca acest lucru nu o sa se intample si cu cat trec ani sunt din ce in ce mai trist si poate chiar depresiv.

Exista sanse sa gasesc pe cineva ca mine? Sau sunt fete care poate sunt interesate de un baiat ca mine? Sorry for the long post, dar nu stiu cum altfel as putea descrie problema

Ce gel de curatare pentru fata folositi? Aveti vreo recomandare?

De fiecare data cand merg in farmacie ma pierd intre toate variantele si nu stiu ce sa aleg. Pana de curand foloseam de la Roche Posay Effaclar. Insa acum simt ca imi usuca tenul. L-am folosit in trecut pentru tendite acneice, dar acum din fericire nu mai este cazul si as vrea sa caut altceva.

Doresc sa va adresez o intrebare dragelor/dragilor..sunt intr-o stare mai nasoala sa zic asa, in sensul in care la job castig destul de ok (5500 lei - ceea ce este ok pentru media orasului in care locuiesc) , numai ca seful vine zilnic sa vada ce am lucrat, un fel de micromanagement, faza e ca doar cu cateva persoane din firma face asta, cu restul nu. El se asteapta sa mearga totul ok, fara sa imi dea sfaturi despre ce sa fac (lucrez in programare). Am ajuns in stadiu de anxietate, oboseala, am inceput sa nu ma mai duc cu drag la munca. Nu stiu daca merita pentru acesti bani sa ma consum zilnic... (stiu ca este ceva subiectiv, dar as dorii si parerea sau povestile voastre.)

Salut!

Sunt in cautare de recomandari legate de plasturi pentru a acoperi alunitele/unele tatuaje. Pentru cele care aveti alunite denivelate, ce plasturi folositi pentru a le acoperii? Adica vreau sa evit complet zona, dar ma gandeam ca nu e suficient si ca este necesar sa folosesti si anumiti plasturi, care nu sunt deloc transparenti, ca sa eviti lezarea lor atunci cand treci cu aparatul pe langa ele.

Voi cum procedati?

Astăzi am avut o programare pentru scoaterea unui nerv dentar la o măsea care fusese plombată în urmă cu câteva luni.

Dentistul s-a uitat peste radiografie și a trecut la treabă. A încercat să îmipilească cu freza conținutul plombei dar a inceput să mă doară așa că mi-a făcut anestezia . Au trecut câteva minute și mi-e nu îmi mai amorțea zona. Mi-a spus că este normal și că la unele persoane durează mai mult. A încercat iar să de-a cu feeza,iar durere. Toată chestia asta a continuat, până când a văzut că efectiv mi-e nu îmi mai amorțea zona, așa că pur și simplu a pus un bandaj calmat și mi-a spus să revin, și că s-ar putea să am nevoie de o anestezie în nerv care doare foarte tare.

Întrebarea mea este Ați mai pățit să nu funcționeze anestezia dentară? Și dacă da,ce alte opțiuni ați avut?

Am fost săptămâna trecuta in Sephora si mi-am cumpărat un luciu de buze, desi acum nu il mai vreau. Produsul este complet sigilat, am si bonul si ma intrebam daca pot il pot returna sau daca ma vor refuza? Am tot cautat pe net si am gasit ca pot returna produse achiziționate online, dar nimic de produse cumpărate din magazin si mi-e putin teama ca nu pot face returul. Are cineva experiențe cu returnatul produselor cumpărate din magazin fizic?

In majoritatea serilor fac o plimbare mers sportiv prin cartier, o zona destul de populata vara. Azi am dat de un grup de barbati de varsta cam 50+. Se uitam spre mine initial am crezut ca se uita la ceva in spatele meu. Dar eu treceam de ei si ei si-au intors capul spre mine. Am cotit pe o straduta ( la fel de populata ) si privirea lor m-a urmarit. M-am oprit cam la 50 de metri sa vad daca ei inca se uita la mine de la colt si inca se uitau.

Voi cum procedati? Mai mergeti printr-o zona odata ce vi s-a intamplat ceva de genul? Ce masuri de siguranță vă luați?

Note: nu sunt model sau ceva. Am burta. Am cearcane de panda. Sunt o femeie normala.

am început să am probleme cu căderea părului din cauza stresului. după aia am început să mă tund mai scurt și de vreo 3 ani mă spăl pe cap zilnic (excepție când sunt la țară și port șapcă 2 zile la rând). anul ăsta am fost stresat cu bacul, facultatea și școala de șoferi, iar pe lângă faptul că transpiram ca nebunul am și prostul obicei să-mi bag mâna prin păr când sunt stresat. de ieri până acum m-am spălat deja de 3 ori pe cap și mi se pare insane. momentan folosesc un șampon de la dm sau head&shoulders.

ps: prima poză e cu șamponul și a2a cu semi chelia mea 😭🙏

a fost cineva ieri sa il vada ? e chiar atat de hard to watch cum face lumea pe tik tok sa para ?

am vazut ca spuneau de energiile ce vin odata cu filmul

Hello girlies and random guys here, (28F) Sunt intr-o relatie de 6 ani cu iubitul meu (27M) cu care si locuiesc impreuna de cam 5 ani.

El este genul foarte axat pe munca, lucreaza in gaming, pasiunea lui de mic pe care a transformat-o in job.

Problema aici e ca munca lui ne-a indepartat din ce in ce mai mult in timp. Eu am program de corporatie 9-5, el e pe timezone de America. Lucreaza inclusiv in weekenduri, iar anul asta a lucrat chiar si in vacanta. Mereu e epuizat dupa munca si abia are energie sa facem ceva impreuna.

Ce imi pune mie capac este ca pe langa programul asta el mai are si perioade cand pleaca din tara, de obicei 2-3 saptamani, in prezent este plecat o luna, si practic si putinul timp de-l aveam a disparut.

Desi nu avem alte probleme, ne intelegem bine si suntem pe aceasi lungime de unda cu majoritatea lucrurilor, simt ca nu mai avem o relatie. El ma respecta si ma iubeste sincer, nu este violent, agresiv (practic niciun major red flag) dar totusi nevoile mele nu sunt implinite.

Am muncit mult sa ajung unde sunt in cariera, nu am avut prea multi bani pana am dat de viata de adult iar acum as vrea sa imi petrec timpul cu persoana iubita, sa calatoresc si sa incerc lucruri pe care n-am avut ocazia sa le fac pana la varsta asta. Iar el fiind prins mereu cu munca, a trebuit sa ma adaptez de fiecre data dupa programul lui.

Ma deranjeaza ca este atat de prins in ce face incat pune planurile din viata noastra pe plan secundar, eu as vrea sa ma casatoresc si sa fac un copil la 30 ani maxim, el mi-a zis ca isi doreste si el acest lucru dar nu e suficient pentru el (sau prioritar).

Am acumulat multe resentimente, i-am spus ca daca nu va schimba ceva la lifestyle acum cand se va intoarce, eu voi alege sa plec din relatie.

Ma sperie enorm ideea de a fi fara el, il apreciez enorm ca om, atat de mult ca mi-am lasat dorintele pe plan secundar doar pentru a functiona relatia si a-l avea in viata mea. Nu vreau sa ne despartim dar daca nu schimba acest lucru simt ca ma pierd pe mine.

Salutare!
Scriu din perspectiva unui bărbat, soț de 7 ani. După nuntă, eu și soția mea ne-am cumpărat apartament în Cluj (cam la 100 km de familiile noastre) și ne-am făcut viața aici.

Părinții mei și-au dorit dintotdeauna o fată și au plăcut-o foarte mult pe soția mea. După nuntă, și-ar fi dorit enorm să locuim cu ei, dar noi am ales independența.

Ca să nu simtă că îi abandonăm, timp de un an am mers aproape săptămânal la ei, chiar dacă era obositor după o săptămână întreagă de muncă. Dar relația nu s-a îmbunătățit, ba chiar părea mai apăsătoare, așa că am redus vizitele la o dată pe lună. Am simțit mereu și o oarecare gelozie față de părinții soției, pentru că ea era foarte apropiată de ei, iar eu, fiind bărbat, nu am fost niciodată atât de „lipicios” de părinții mei.

Ani mai târziu, tatăl meu s-a îmbolnăvit grav. Atunci, timp de 7–8 luni, ne-am mutat aproape de ei, dar am stat la părinții soției (la câțiva km distanță). Asta și pentru că ai mei ne-au transmis ideea că “dacă nu ați fost lângă noi la bine, să nu fiți nici la rău”. Chiar și așa, mergeam zilnic la părinții mei: îi duceam la tratamente, îi ajutam cu absolut orice era nevoie.

Totuși, în acea perioadă am fost învinovățiți că tata “s-a îmbolnăvit de supărare” pentru că nu locuiam cu ei. Din păcate, el a decedat.

Acum, mama mea a rămas singură într-o casă mare. Are 50 de ani, lucrează încă, iar financiar și logistic are tot sprijinul nostru. Am invitat-o de multe ori să se mute cu noi la Cluj, dar refuză. În schimb, lasă des de înțeles că ar fi normal să ne mutăm noi acolo, chiar dacă nu spune direct.

Aici e de fapt problema: eu și soția mea avem joburi stabile și amândoi lucrăm remote, deci am putea teoretic să trăim oriunde. Dar alegem conștient să rămânem în Cluj și să ne continuăm viața pe care ne-am construit-o aici, iar mama percepe asta ca pe o fugă de a ne întoarce acasă..

Întrebarea mea pentru voi, ca privitori din afară:
Suntem egoiști dacă alegem să continuăm viața unde am stabilit-o noi, chiar dacă o sprijin pe mama din toate punctele de vedere, dar nu ne mutăm cu ea fizic?

Mulțumesc mult dacă ați citit până la capăt. Discut aproape zilnic cu soția (care e foarte empatică față de mama mea), dar cu toate astea niciunul dintre noi nu este dispus să facă acest pas.

Bună! Aștept recomandarile voastre pentru un salon/hairstylist priceput în București pentru un eveniment, decent ca pret si care nu face coc de nașa. Am mai fost undeva si am dat 300 de lei ca să ma desfac acasă cu 1 ora înainte de eveniment, nu mai zic ca am cerut ceva și am primit altceva. Multumesc!